Lungimea rutei: ~  322 km

Durata de vizitare: 5 zile

Obiective:

• Promovarea cramelor, a vinurilor și a principalelor obiective turistice situate în arealul din jurul Bistriței, zona deluroasă a Someșului Mare și Mureșului din nord-estul Podișului Transilvaniei, în regiunea numită generic ”Podgoria Lechința”, care se întinde pe teritoriul a două județe: Bistrița-Năsăud și Mureș.
• Promovarea rutei cultural-turistice a ”Vinului din Podgoria Lechința”
• Vizitarea unor obiective turistice din Podișul Transilvaniei, pe cale rutieră.

Evidențierea trăsăturilor specifice rutei:

• Una din principoalele îndeletniciri ale locuitorilor, din cele mai vechi timpuri este cultivarea viței de vie
• Soiuri de vin specifice
• Parcuri și rezervații naturale
• Obiective naturale, culturale și de agrement bine întreținute
• Gastronomie locală, produse autentice
• Meșteri și meșteșuguri populare

Localități propuse:

Batoș, Lechința, Jelna, Teaca, Dumitra, Reghin, Bistrița, Beclean, Băile Figa, Arcalia, Posmuș, Sântu, Viile Tecii, Dipșa, Vermeș, Herina, Chiraleș, Prislop,  Slava,  Coșbuc.

Centre de informare turistică din cadrul rutei

• CNIPT Reghin – https://turismreghin.ro/; https://reghincity.ro/places/centrul-national-de-informare-si-promovare-turistica-ky1hobazesbzoq
• CNIPT Bistrița – https://www.facebook.com/p/Centrul-Na%C8%9Bional-de-Informare-%C8%99i-promovare-turistic%C4%83-Bistri%C8%9Ba-100070896256356/

Principalele obiective cultural-turistice

 Cramele și podgoriile: Liliac, Sântu, Vie-Vin, Teaca, Lechburg, Jelna, Valea Ascunsă, Jelna, Harșian și Zaig; bisericile evangelice fortificate Teaca, Lechința, Jelna, Vermeș, Posmuș, Dipșa, Herina, Castelele de la Arcalia și Posmuș, Via Transilvanica, Catacombele de la Chiraleș, muzeele memoriale Liviu Rebreanu și George Coșbuc, centrele istorice ale municipiilor Reghin și Bistrița, parcuri naturale și arii protejate, Biserica fortificată Batoș, Cetatea Batoș, Biserica evanghelică Uila, Dealurile Uilei (producător local), Fabrica de bere Lăpușna, Biserica evanghelică Dedrad, Castelul Kemeny Brâncovenești, Castelul Bornemisza Gurghiu, Castelul regal de vânătoare Lăpușna, Castelul Teleki Gornești, Casa Costumului Popular – Virginia Linul.

Public ţintă:

• Vizitatori: categoria de vârstă 18+ ani din toate categoriile sociale, familii, turiști individuali și grupuri organizate, iubitori de natură, cultură, vinuri, gastronomie tradițională, mișcare în aer liber și agrement.
• Gazde: crame, unităţi de cazare și alimentație publică, puncte gastronomice locale, obiective culturale și naturale, plantații de vie de interes turistic din regiunea Podgoriei Lechința.

Program propus:

Sosire în localitățile situate în ”Podgoria Lechința”

Sosirea în localitățile situate în Podgoria Lechința se poate face pe cale rutieră din Tg. Mureș, Cluj Napoca, Suceava, Miercurea Ciuc; pe cale feroviară din Bistrița, iar le cale aeriană din Tg. Mureș și Cluj Napoca.

–  Pe cale rutieră dinspre: DN15 Targu Mures – Turda; DN15A Reghin – Bistrita; DN16 Reghin – Cluj; DN14 Sighisoara – Medias – Sibiu; DN14A Iernut – Medias (SB);  DN13A Odorheiu Secuiesc (HR) – Sovata – Balauseri; DN13 Brașov – Tg. Mures, DN17 Suceava – Bistrița.

–  Pe cale feroviară: din Gara Reghin și din Gara Bistrița
–  Pe cale aeriană: din Aeroportul Internațional Transilvania, din Tg. Mureș.

Scurt istoric, potențialul turistic al Podgoriei Lechința

Din timpuri imemoriale și până în zile noastre vinul a reprezentat una din băuturile cele mai importante, produse de diferite civilizații ce i-au atribuit însușiri divine. Considerat licoarea zeilor, vinul este o băutură gustoasă, savurată de mulți dintre noi. De asemenea, această băutură este recunoscută pentru efectele sale terapeutice, bineînțeles, administrată în cantitati decente.

În secolele XII-XIII, viticultura a cunoscut o perioadă de dezvoltare semnificativă, grație sosirii sașilor din regiunile Rinului, care au găsit în Transilvania un nou cămin plin de oportunități viticole. Aceștia au adus atât soiuri noi de viță-de-vie, cât și tehnici de cultivare mai avansate.

Se spune că, după ce Transilvania a intrat sub stăpânirea Habsburgilor, vinurile din această regiune au captivat gusturile Casei Regale Austriece, primind titulatura de „vinul împăraților”.

O scurtă incursiune în istoria viilor și a vinului din jurul Bistriței, ne arată că în evul mediu toate dealurile care înconjurau cetatea erau cultivate cu viță de vie, iar satele din jur aveau de asemenea plantații extinse. Denumirea generică de Podgoria Lechința se referă la viile și cramele din arealul din jurul Bistriței, regiunea deluroasă a Someșului Mare și Mureșului din nord-estul Podișului Transilvaniei. Din punct de vedere istoric se evidențiază viile și vinul din Bistrița, Viișoara, Teaca, Lechința, Jelna, Dumitra și Batoș.

Zona are o tradiție îndelungată a viticulturii, vinul având un rol important în modelarea evenimentelor, de-a lungul vremurilor exercitându-și forța financiară sau simbolică pe care a avut-o în regiune.

Cramele actuale au reușit să ducă această tradiție mai departe și vinurile produse sunt excepționale, reușind să obțină atât premii naționale și internaționale cât și recunoașterea specialiștilor.

Atât locuitorii din zonă, proprietarii cramelor, cât și vizitatorii sunt conștienți valoarea de aceastei componente identitare a regiunii și își unesc forțele pentru renașterea tradiției viticole și pentru a produce vinuri de înaltă calitate în cramele actuale. Astefel ei consider ca istoria Transilvaniei reînvie în fiecare pahar de vin.

Tot mai multe crame au creat oferte de turism viticol, în cadrul cărora doritorii de experiențe inedite vizitează podgoriile, locurile unde se produce și se păstrează vinul, participă la degustări și sesiuni de pairing, se bucură de liniște și relaxare în natură.

Enoturismul este o formă de turism ce îndeamnă vizitatorii să petreacă timpul liber, printre dealuri de viță de vie și licori parfumate, care a înregistrat în ultimii ani o evoluție echilibrată, dând speranțe viticultorilor și oamenilor implicați în domeniul turistic.

Principalele oportunități și tendințe pentru turismul viticol în România se referă în special la faptul că turiștii sunt în căutare de locuri noi de petrecere a timpului liber, pentru că oamenii își doresc să călătorească și să descopere locuri noi, ceea ce înseamnă o reconfigurare a traseelor, reducerea distanțelor și concentrarea pe destinații mai puțin cunoscute, deci nu atât de aglomerate.

În acest context, turismul viticol, alături de agroturism, turism rural și de aventură au o șansă reală de afirmare, mai ales dacă ies în întâmpinarea doritorilor cu oferte atractive, pachete turistice interesante și itinerarii inedite.

De ani buni, cramele și podgoriile nu mai reprezintă doar locuri destinate exclusiv amatorilor de vinuri și specialiștilor în oenologie. Amplasate în locuri pitorești, în regiuni cu relief divers, atractive în orice sezon, aceste temple ale vinului au devenit veritabile atracții turistice, unde găsești licori aromate, mâncare bună  și nu în ultimul rând tihna demult pierdută în goana urbană de zi cu zi.

Posibilitatea de utilizare a tichetelor de vacanță în destinații viticole reprezintă un argument important în alegerea locului de petrecere a timpului liber, fie că vorbim despre excursii, weekenduri, vacanțe sau concedii.

Viticultorii promovează itinerarii turistice pentru iubitorii de vinuri. România are un potențial viticol remarcabil, fiind pe locul 13 în topul celor mai mari producători de vin din lume și pe locul 6 în Europa.

Turismul viticol în România are oportunități remarcabile să se dezvolte și să se diversifice, urmărind cu abilitate și consecvență tendințele economice și sociale ale perioadei actuale, în care dificultățile pot să reprezinte un punct de pornire pentru business-uri de succes, dacă oamenii și companiile din domeniu acționează prompt și eficient.

În acest context cramele situte în Podgoria Lechința propun un program turistic comun, ca parte integrantă a Rutei Cultural Turistice a Vinului din Podgoria Lechința.

Ziua 1: Batoș – Reghin – Batoș – 56 km

• Vizită cu degustare de viuri la Crama Liliac – https://liliac.com/

Crama Liliac a reușit să revitalizeze regiunea viticolă Lechința și să ducă mai departe tradiția vinului transilvănean, moștenită de la coloniștii sași, care încă din secolul al XIV-lea au cultivat via la poalele munților Carpați.

Așezate pe dealurile domoale ale Batoșului (centru viticol din Podgoria Lechința) viile Cramei Liliac sunt astăzi, încă relativ tinere, dar suficient de viguroase pentru a da vinul care este deja binecunoscut publicului din România. Aici a descins în 2010 Alfred-Michael Beck, investitor austriac cu mare experiență în România unde a dezvoltat proiecte imobiliare și în domeniul agriculturii. Dimensionată la cca 100.000 l vin, Crama a fost dată în folosință în toamna anului 2011, anul primei producții de vin Liliac. În Martie 2012 Crama Liliac își lansa produsele la București și Cluj iar iubitorii de vin începeau încet, încet să-i cunoască produsele și chiar să treacă pragul Cramei. Minimalismul austriac s-a integrat perfect cu peisajul domol la dealurilor din Batoș născând astfel o mică și cochetă cabană pentru degustări situată strategic pentru ca vizitatorii să prindă orice fenomen natural ”din primul rând”. Răsăritul, apusul, strălucirile soarelui, atingerile tăioase ale vântului, peisajul idilic oferit de satul ce se vede în depărtare sunt toate perfect dispuse să încânte vizitatorul care ajunge acolo. In prezent Crama are o capacitate de 370000 de litrii de vin, 10% din cantitatea produsa fiind destinată exportului. Aflandu-se în interiorul arcului Carpatic, podgoria este influențată de Terroir-ul conturat de solul bogat în minerale și de clima temperat continentală, rezultând producția de struguri cu calități deosebite. Toți acești factori contribuie la crearea unor vinuri apreciate.

Soiurile de vin produse la Crama Liliac sunt:

Alb: Fetească Albă, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Pinot Gris, Neuburger, Gewürztraminer, Muskat Ottonel

Roșu: Fetească Neagră, Merlot, Pinot Noir

• Vizită cu degustare de vinuri la Crama Sântu – https://www.cramasantu.ro/

În inima Transilvaniei, aproape de Târgu Mureș, se află un loc însorit și idilic care-ți încântă sufletul. Orice om al locului știe că la începutul acestui mileniu, pe locul numit Dumbrăvița, exista o mănăstire unde a sihăstrit un călugăr pe nume Andrei. Sătenii l-au numit „sfântul”, iar cu timpul acesta a devenit și numele satului. Sântu.

Aici, se află Crama Sântu, o adevărată „poartă spre suflet”, care exprimă acest loc pitoresc, istoria și tradiția acestei așezări.

Soiurilr de vin albe și roșii de la Crama Sântu sunt: Feteasca Regală,
Muscat Ottonel, Pinot Gri, Sauvignon Blanc; Merlot, Feteasca Neagra, Pinot Noir, Cabernet Franc, Shiraz.

• Servirea mesei de prânz

La Crama Liliac sau la pensiunile și restaurantele din zonă – https://liliac.com/

La Crama Sântu sau la pensiunile din zonă – https://www.cramasantu.ro/

• Vizită la obiectivele turistice din Reghin

Oraș al viorilor, atestat în 1228, Reghinul păstrează atmosfera unui burg transilvănean. Dezvoltat în jurul pieței centrale, azi Parcul Central, unde odinioară se desfășurau târgurile orașului, loc de desfacere a produselor realizate de meșterii breslelor atestate încă din secolul al XV-lea. În jurul pieței centrale se desfășoară clădiri baroce, neo-clasice, secesioniste și eclectice, o parte din acestea adăpostind în vremile trecute personalități, asociații culturale și instituții care dau un farmec aparte centrului istoric.

Vizitatorii pot descoperi de la cel mai vechi monument al orașului, Biserica Evanghelică și biserica Greco-catolică, la parohia unde a slujit Petru Maior și anume bisericuța de lemn din fosta localitate Reghin-Sat, oaza de tradiție oferită de satul în miniatură al Muzeului Etnografic ‘Anton Badea’ și meșteșugul viorilor, lutieritul, arta care a dus renume mondial orașului.

• Vizită în natură în zona Reghin

Situat la confluența râului Gurghiu cu râul Mureș, Reghinul este un punct de plecare pentru a explora frumusețile naturale precum Rezervația de Stejari Seculari din Pădurea Mociar, cu arbori cu vârsta cuprinsă între 650-720 ani, Parcul Dendrologic situat lângă castelul Rakoczi – Bornemisza din Gurghiu, Parcul Natural Defileul Mureșului Superior ,arie protejată de interes național, Peșterile de mulaj de la Andreneasa cu aspect fabulos, vechi de peste 5 milioane de ani, Rezervația Naturală Scaunul Domnului, cu Vf Scaunul Domnului cu o înălțime de 1381 m.

• Vizită la obiectivele turistice din zona Batoș

Biserica fortificată Batoș, Cetatea Batoș, Biserica evanghelică Uila, Dealurile Uilei (producător local), Fabrica de bere Lăpușna, Biserica evanghelică Dedrad, Castelul Kemeny Brâncovenești, Castelul Bornemisza Gurghiu, Castelul regal de vânătoare Lăpușna, Castelul Teleki Gornești.

• Petrecerea timpului liber:

• • evenimente

Sărbătoarea Mărului (organizată anual în cea de-a doua duminică a lunii octombrie)

• Cină și cazare în zona Batoș – Reghin:

La cabana de degustare a Cramei Liliac

Camere de închiriat în satul Batoș

Hoteluri și pensiuni în Reghin: Hunter VIP, Pensiunea Blanca, Hotel Marion

 

Ziua 2:  Teaca – Posmuș – Viile Tecii – Dipșa – Teaca – 40 km

• Vizită cu degustare de viuri la Crama Valea Ascunsă din Teaca– https://valeaascunsa.com/

 Țelul producătorilor de la via Valea Ascunsă este acela de a asigura echitate de calitate când vine vorba de produsele viticole, în strânsă legătură cu strategia ce se concentrează asupra consumatorului.

Deasemeni producătorii sunt orientați spre tradiție, pasiune și atenție la detalii și căută să îmbunătățească viața din comunitate, promovând atracțiile locale cu fiecare oportunitate. Zona, oricât ar fi de mica este plină de istorie și de obiective turistice, vin, bucate tradiționale și natură nealterată.

Soiurile de vin produse aici sunt: Chardonnay, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Feteasca alba, Fetească regală, Fetească Neagră.

• Vizită cu degustare de viuri la Podgoria Valea Ascunsă din Viile Tecii – https://valeaascunsa.com/

Podgoria Valea Ascunsă este locul ideal pentru momentele în care orice visitator vrea săste bucure de clipe de liniște într-o locație inedita. Gazdele vin în întâmpinarea nevoilor actuale prin satisfacerea dorinței de petrecere a timpului liber în natură.

Lacul Paradisul Verde este un produs al pasiunii pentru a cultiva elementele ecosistemului ce întregește peisajul sublim din Valea Ascunsă. Cabanele pentru pescuit, precum și „Căsuța de petreceri” stau în întâmpinarea clienților care vor să petreacă timp în natură, cu un pahar de vin și o carte bună alături.

• Vizită în Podgoria Zaig – https://www.zaig.ro/

După 1990, viticultura din zona Teaca intră într-o perioadă marcată de un declin accentuat. Însă, în anii din urmă, unul dintre ultimii sași din regiune încearcă să îmbine tradițiile săsești de acum câteva secole cu tehnologia modernă.

Propritarii Podgoriei Zaig au plantat 13 hectare de viță nobilă, în 2013, păstrând însă și via veche, cea care a fost sădită în urmă cu o sută de ani. Este un adevărat monument, care are nevoie de îngrijire manuală, extrem de meticuloasă. Iată de ce vinurile de aici sunt o punte de legătură între generații.

• Servirea mesei de prânz

La Crama Teaca sau la Podgoria Valea Ascunsă – https://valeaascunsa.com/:

La Crama Zaig – https://www.zaig.ro/produs/sesar-de-zaig-2022/

La pensiunile din Posmuș – https://www.facebook.com/pensiunea.beatrice.posmus/

• Vizită la Castelul Teleki din Posmuș

Castelul Teleki din localitatea Posmuş, judeţul Bistriţa-Năsăud, care se află pe lista monumentelor istorice, a fost redeschis publicului în 2022, după un amplu proces de reabilitare şi restaurare.

La mijlocul secolului secolului al XVIII-lea, în locul conacului de astăzi se aflau mai multe clădiri șubrede din lemn. Teleki Pál și Haller Borbála au reconstruit clădirea în stil baroc. Teleki Pál și Haller Borbála erau cei care au ordonat crearea formei dreptunghiulare a castelului: pe laturi se aflau magaziile, grajdul și închisoarea, în spate clădirea principală reconstruită între anii 1750 și 1752, iar în față se afla bastionul de poartă construită în jurul anilor 1760. Bastionul de poartă, clădire în care se afla și a capelă, ulterior a fost folosită ca și casă de oaspeți.

În curtea castelului se află și un stejar vechi de 615 ani, are o înălțime de 25 de metri și a trecut prin mai multe incendii.

• Vizită la Biserica evanghelică din Posmuș

Biserica, inițial romano-catolică, apoi evanghelică, a fost construită în secolul al XV-lea. Numeroase modificări au avut loc în secolele XIX și XX. Turnul a fost construit în 1924 Surse din secolul al XIX-lea menționează existența unor fortificații, lucru ce ar putea fi confirmat parțial de existența unor denivelări la est de biserică. Biserica este folosită în prezent de parohia greco-catolică.

• Vizită la Biserrica Scroafei din Dipșa

În localitatea Dipșa (Dürrbach, Dipse) din județul Bistrița-Năsăud, ca în toate așezările cu rânduială săsească, tronează în mijlocul satului o impunătoare biserică în stil gotic, ridicată între anii 1482-1500. Neobișnuită este povestea ei, de unde numele năstrușnic și cam prozaic al bisericii, cunoscută printre localnici ca „Biserica scroafei”. Acum, că s-a suit scoafa-n copac am mai auzit, dar că s-a cățărat și pe zidul bisericii, probabil n-ați mai văzut…

Să fi fost pe la 1275, când se povestește că a venit mare primejdie peste aceste locuri: năvăleau tătarii. Auzind de pericol, sătenii și-au strâns pe fugă toți banii agonisiți și ce-au avut mai de preț și i-au pus într-o căldare, pe care au îngropat-o pe câmp. Apoi s-au împrăștiat din sat care cum au putut, fugind din calea năvălitorilor, cu speranța că la întoarcere să-și recupereze avutul pus la adăpost. Trebuie că au stat cam mult prin pribegie, pentru că după revenirea în sat au uitat locul în care au îngropat comoara. Degeaba au săpat tot câmpul, comoara nu era de găsit și pace. Au început să creadă că au găsit-o cotropitorii ori că pur și simplu le-a înghițit-o pământul. Așa că oamenii și-au luat gândul și, de nevoie, cum au putut, și-au văzut de gospodăriile lor, de la capăt.

Dar iată că după vreo două sute de ani, o scroafă grasă și făloasă ce trebuie că se credea mare arheolog, a luat la scurmat hotarul din jurul satului și nu s-a lăsat până nu a dat de o căldare plină ochi de galbeni. Văzând minunea, oamenii și-au adus aminte de pe la strămoși de legenda comorii pierdute pe hotarul satului, așa că au luat ca pe un mare semn divin regăsirea comorii. Dar acum case bune aveau, tătarii erau duși, se găseau în mare dilemă: ce să facă ei cu banii? Sfatul bătrânilor a hotărât că cel mai bine este ca banii găsiți să fie folosiți pentru ridicarea unei biserici. Astfel, s-a hotărât ca locul pe care au găsit galbenii să fie ridicată biserica, iar pe scroafă s-o pună pe veci la loc de cinste. Așa se face că purcica norocoasă întâmpină credincioșii chiar de lângă intrare, de pe fațada bisericii, în dreapta sus.

• Drumeție pe traseele din zonă, pe Via Transilvanica

Via Transilvanica, “drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță de 1.400 de kilometri care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare km se găsește o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil cea mai lungă galerie de artă din lume și care însoțesc călătorii pe tot parcursul drumeției.

Traseul traversează zece județe: Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți și e împărțit în șapte ținuturi cultural-istorice: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana. În total, Via Transilvanica parcurge 107 unități administrativ-teritoriale din România, și pune în valoare patrimoniul natural și cultural al fiecărei regiuni.

Via Transilvanica este un traseu de lungă distanță inspirat din povestea altor astfel de trasee din Europa, America de Nord și nu numai. Dar, înainte de toate, este un proiect social, astfel că accentul cade pe comunitate. Proiectul își propune să scoată la lumină locuri din țară, aparent uitate de lume și depopulate major, din cauza limitărilor economice, și să le ofere viață. Viața pe care o aduc cu ei, drumeții cu rucsacul în spate, care după o lungă zi de umblat pe cărări, așteaptă un minim de ospitalitate și măcar o față primitoare, cu care să împărtășească povești. Despre asta este drumul care unește.

• Petrecerea timpului liber:

• • evenimente

Mocănița Transilvaniei  – https://www.mocanitatransilvaniei.ro

Linia îngustă Târgu Mureş – Lechinţa (96km).

La începutul secolului XX, se structurase deja o reţea de căi ferate principale, care legau oraşele mai importante din Transilvania, aflate pe atunci sub administraţie austro-ungară.
Apare firesc ca, în următoarea etapă, să se urmărească de acum încolo şi construcţia unor căi ferate pe văile laterale, aflate în dreapta şi stânga liniilor de cale ferată deja construite. Ăn acest context a fost construită această linie îngustă de cale ferată.

Trenul acesta mic încă ne fascinează și încă ne poartă prin zone minunate ale Transilvaniei.  La fel este si traseul caii ferate înguste ce lega odinioară orașul Târgu Mureș de Lechinta: sate arhaice si pitorești, dealuri brăzdate cu livezi și vita de vie, o adevărată grădină zoologică în jurul pădurilor de foioase.

În anul 2018 Asociația Mocănița Transilvaniei a preluat în administrare de la Statul Român traseul de cale ferată îngustă dintre Râciu și Teaca, astăzi fiinf folosită în scop turistic. Asociația organizează periodic evenimente cultural-turistice, prezentări și degustări de vinuri, în Gara din Teaca, avînd în centru atenției Mocănița Transilvaniei.

• Cină și cazare în zona Teaca – Posmuș

Viile tecii: Valea Ascunsă – https://valeaascunsa.com/

Posmuș: Villa Transylvania – https://www.villatransylvania.com/ro/villa-transylvania

Posmuș: Pensiunea Beatriz – https://www.facebook.com/pensiunea.beatrice.posmus/

 

Ziua 3: Lechința – Vermeș – Herina – Arcalia – Chiraleș – Băile Figa – Lechința – 80 km

• Vizită cu degustare de viuri la Crama Lechburg – http://www.lechburg.com/ro/

Pământurile foarte potrivite pentru viticultură, lucrate și azi în spiritul vechii tradiții săsești, fiind situate la poalele Carpaţilor, într-o zonă necontaminată, oferă totodată privitorilor peisaje încântătoare.

Deși este un areal viticol de mică extindere, Lechinţa are o veche și valoroasă  tradiţie  în viticultură, consolidată încă din secolul al 13-lea datorită așezării aici a saşilor veniţi din valea Rhinului şi Mosel.

Viticultura locală a moştenit si păstrat o puternică influenţă alsaciană şi renană în cultivarea viţei de vie.

Creşterea economică a ţării şi integrarea europeană a oferit șansa si curajul necesar investitorilor, care au readus viticultura la faima pierdută oarecum pe nedrept.

Cu respect faţă de teritoriu şi cu intenţia de a conserva patrimoniul natural producătorii de la Crama Lechburg au ales metoda de cultivare biologică a viţei de vie. Agricultura Ecologică sau cum e ea mai bine cunoscută în străinătate, agricultura biologică sau organică, este în primul rând definită, din punctul de vedere normativ comunitar,  efectiv ca agricultura  care în procesele ei de producție nu  recurge  la utilizarea substanțelor chimice de sinteză.

Soiurile de vin produse aici sunt: Pinot Gris, Savignion, Fetească Regală, Gewürztraminer, Chardonnay, Riesling de Rhin, Pinot Noir.

• Vizită cu degustare de viuri la Crama Vie – Vin Lechința – https://www.vievin.ro/

Crama Vie-Vin Lechința îngrijește 50 de hectare de vita de vie replantate in pământul viilor de la Lechința cu denumiri populare vechi de câteva sute de ani – Dealurile Kofenberg și Vermeș, unde se cultiva soiurile de struguri: Fetească Albă, Fetească Regală, Neuburger, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Muscat Ottonel, Riesling de Rhin, Pinot Noir si Merlot.

Crama Vie-Vin Lechința este dotată cu tehnologie de ultimă generație (bazine de inox cu temperatură controlată, presă pneumatică,filtre sterile,linie îmbuteliere vin, zonă de maturare a vinului)  pentru a putea prelucra și păstra strugurii și vinul în cele mai bune condiții.

• Servirea mesei de prânz în zona Lechința:

Crama Vie – Vin Lechința – https://www.vievin.ro/

Crama Lechburg – http://www.lechburg.com/ro/

Punct gastronomic local Rosenhof, Ardan – https://rosenhof.ro/

• Vizită la Biserica evanghelică fortificată din Vermeș

Biserica se află pe dealul din partea vestică a satului, fiind înconjurată de un zid de incintă. Se încadrează printre bisericile fortificate săsești construite în perioada de trecere dintre goticul târziu și renaștere. Biserica-sală e compusă dintr-o navă cu patru travee și dintr-un cor poligonal, alungit.

Turnul clopotniță se află la aproximativ 10 metri de capătul corului bisericii, iar intrarea spre biserică se practica prin parterul turnului. Pe parcursul timpului, majoritatea incintei fortificate din secolul al XVI-lea a dispărut, doar în apropierea intrării putând fi detectate unele porțiuni scunde ale acesteia.

Decorul interior al bisericii este conceput sub influența stilului rococo. Interiorul navei a fost transformat în anul 1775, când bolta medievală a fost înlocuită cu bolți a vela. Nava și corul sunt despărțite printr-un arc de triumf a cărui fronton vestic e ornamentat cu un cartuș din stuc, în stil rococo.

• Vizită la Biserica evanghelică din Herina

Biserica evanghelică Herina, monument istoric, este cea mai reprezentativă expresie a arhitecturii romanice din Transilvania. Construcția de tip bazilical trinavat, cu două turnuri pe fațada de vest, care încadrează portalul cu deschidere semicirculară care descarcă pe pilaștrii și colonete. Spre est nava principală se încheie printr-o absidă semicirculară, navele laterale au închideri dreptunghiulare în exterior, cu absidiole semicirculare în interior. Fațadele sunt ritmate de ferestre cu deschideri semicirculare și frize de denticuli și arcade semicirculare.

Spațiul interior este ritmat de perechi de coloane și pilaștri care susțin arcele de descărcare ale navei centrale. Pe latura de vest este dispusă o tribună, accesibilă printr-o scară amplasată pe peretele de nord, ale cărei scări sunt ritmate de un șir de arcade care se sprijină pe console din piatră. Biserica și-a păstrat caracterul unitar impregnat de stilul romanic, fără modificări majore, aduse de lucrările de restaurare din ultimul deceniu al secolului XIX, fiind o ctitorie nobiliară edificată în jurul anului 1200.

• Vizită la Castelul Bethlen de la Arcalia

Castelul Bethlen construit în urmă cu 150 de ani, în stil mauro-bizantin, singurul de acest fel din Transilvania, se află în Arcalia, una dintre cele mai vechi localităţi ale judeţului Bistriţa-Năsăud.

Suprafaţa totală a proprietăţii de la Arcalia se întinde pe 16,5 hectare, castelul fiind compus din trei corpuri de clădire, înconjurate de un parc dendrologic cu circa 150 de specii autohtone şi exotice.

Situat la 15 kilometri de municipiul Bistriţa, castelul a aparţinut unei familii de grofi maghiari, care mai avea încă două castele în Bistriţa-Năsăud, cel de la Beclean şi cel din satul Șieu-Cristur.

Castelul Bethlen din Arcalia a fost preluat în 1947 de stat şi transformat în magazin sătesc, staţiune de maşini agricole, apoi în tabără pentru pionieri, iar din 1963 a fost preluat de Universitatea Babes-Bolyai. Timp de trei decenii, aici a funcţionat Centrul de Cercetări Biologice şi Geologice, constituind, în acelaşi timp, o bază pentru practica de vară a studenţilor.

În prezent, în imobil funcționează  „Centrul Regional al Francofoniei”, aparținând Universității Babes-Bolyai, din Cluj-Napoca.

• Vizită la Catacombele de la Chiraleş

Localitatea Chiraleş, situată la 20-25 de kilometri de Bistriţa, ascunde o peşteră artificială, ce-i fascinează iremediabil pe cei care ajung în zonă. Puţini însă mai ştiu povestea acestor catacombe sculptate cu măiestrie în stâncă.
Acestea sunt opera contelui Lajos Bethlen, care a trăit în perioada 1782-1867. Nobilul maghiar era extrem de pasionat de arhitectură şi peisagistică, cheltuindu-şi mare parte din avere pe amenajarea castelului şi a parcului care-l înconjura. Castelul ridicat de Lajos Bethlen era considerat unul dintre cele mai elegante din Transilvania. Castelul a fost ridicat în 1808  în doar 9 luni, la lucrări contribuind aproape 100 de persoane.

Construcţia a fost din păcate demolată în totalitate  în 1945. A rămas însă o peşteră artificială, amenajată de conte pentru somnul de veci al său şi al soţiei sale.

Cripta a fost amenajată în interiorul unui tunel săpat în stânca ce delimita parcul. Lucrările la această peşteră artificială s-au întins pe doi ani şi jumătate, inscripţia de la intrarea în criptă datând din 1818. Cripta este împărţită în două compartimente scunde în care erau săpate cele două gropi pentru sicriele nobililor.
Prima care a fost înmormântată aici a fost Klara Bethlen în 1839, soţul său urmând-o în 1867. Mormintele lor au fost jefuite în timpul primului război mondial, când au fost furate şi epitafurile lor din marmură.

• Relaxare la Complexul Balnear din Băile Figa – https://www.bailefiga.com/

Complexul balnear Băile Figa este asezat într-o depresiune înconjurată de păduri, la doar 3 km de orașul Beclean. Aici turiștii pot găsi o oaza de sănătate având în vedere că proprietățile apei sărate și a nămolului sunt asemanatoare cu cele de la Techirghiol. Băile Figa reprezintă un loc perfect de relaxare, peisagistica locului find realizată special în acest scop.

În cadrul complexului puteți găsi numeroase facilități de relaxare și distracție precum: piscine interioare și exterioare, tratamente de recuperare, Toboganul urias de la Baile Figa, tobogane aqualand, piscină cu apă încalzită, piscină cu apă dulce, Râul leneș, bazin cu apă sărată, Lacul sărat Cerbul, aerosoli salini longitudinali și circulari, împachetari cu nămol therapeutic.

• Cină și cazare în zona Lechința:

Pensiunea Curtea lui Toader, Simionești – https://curtealuitoader.wordpress.com/

Pensiunea Rosenhof, Ardan – https://rosenhof.ro/

 

Ziua 4: Jelna – Bistrița – Colibița – Jelna – 97 km

 

• Vizită cu degustare de viuri la Crama Jelna – https://www.jelnatransilvania.ro/

Crama Jelna din judeţul Bistriţa-Năsăud continuă și dezvoltă o tradiţie viticolă adormită timp de mai multe secole.

Conform hărţilor vechi, printre care și harta iozefină (1766), pe dealurile Jelnei sunt reprezentate întinse plantaţii de viţă de vie.

Îngrijite cu dragoste, cele 26 de hectare de viţă de vie, dau rod următoarelor soiuri: Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Fetească Regală, Muscat Ottonel, Pinot Noir.

În vinurile Cramei Jelna veţi putea regăsi tipicitatea de Lechinţa-Jelna și anume: prospeţime, aciditate și rafinament.

Vinurile şi-au lăsat din cele mai vechi timpuri amprenta asupra acestei zone a Transilvaniei. Cea mai veche menţionare a vinurilor de Jelna a fost găsită în registrele bisericii din localitate, în care se menţionează că Petrus Murator, cel care a pictat biserica pe la 1520, a fost plătit în butoaie de vin de Jelna.

• Servirea mesei de prânz în zona Jelna:

Crama Jelna Resort & SPA – https://hoteljelna.ro/

Punct Gastronomic Local La Anuța, Cușma – https://www.facebook.com/groups/113418534170662/

Punct Gastronomic Local Elena din Deal, Tiha Bârgăului – https://www.facebook.com/PunctGastronomicLocalElenadindeal

Punct Gastronomic Local Maria Bidian, Bistrița Bârgăului – https://www.facebook.com/maria.bidean.pgl/

Pensiunea Agroturistică Jelna, Budacul de Jos – https://pensiune-agroturistica-jelna.business.site

• Vizită în centrul istoric al Bistriței

În evul mediu, cetăţile Bistriţa, Rodna şi Ciceu erau puternic fortificate şi aveau vechi tradiţii meşteşugăreşti şi legături comerciale, ţinuturile Năsăudului şi Bistriţei constituind o punte de legătură între Transilvania şi Bucovina. Cele mai importante obiective turistice care datează din acea vreme sunt Biserica Evanghelică din Bistrița, Turnul Dogarilor, Casa Argintarului, pasajele, cetatea medievală etc.

• Vizită la Colibița

Pe drumul dinspre Bistrița spre Vatra Dornei, în zona Bârgaielor se află lacul artificial de acumulare Colibița.

Lacul este amplasat la 50 de km de municipiul Bistrița, la poalele Munților Călimani, la o altitudine de 900 m. A fost creat prin inundarea vechii localități Colibița, pe fundul lacului fiind încă vizibile rămășițe ale locuințelor, ale bisericii din centrul satului și copaci care străjuiau localitatea în urmă cu 30 de ani.

Stațiunea Colibița este renumită pentru concentrația mare de ozon și ioni de iod, recomandată pentru tratamentul afecțiunilor pulmonare și cardiace. Datorită acestor calități, la care se adaugă un peisaj mirific, zona s-a dezvoltat contiuu, impunându-se an după an tot mai activ pe harta turistică a țării.

• Cină și cazare în Jelna

Crama Jelna Resort & SPA – https://hoteljelna.ro/

Pensiunea Agroturistică Jelna, Budacul de Jos – https://pensiune-agroturistica-jelna.business.site

 

Ziua 5: Dumitra – Prislop – Slava – Coșbuc – Dumitra – 48 km

• Vizită cu degustare de viuri la Crama Harșian, din Dumitra – https://www.facebook.com/VinurideDumitra/?locale=ro_RO

Zona Dumitrei dispăruse de pe harta zonelor favorabile pentru viticultură după 1990, dar proprietarii Cramei Harșian au descoperit, în arhive istorice imagini cu dealurile Dumitrei acoperite de vie. Iubitori al locului și gospodari fiind, s-au străduit și au reușit să reînvie o tradiție de peste 870 de ani a cultivării strugurilor și producerii vinului, veche de pe vremea primilor coloniști sași. La baza eforturilor lor a stat informația despre un faimos Pinot Gris care încânta specialiștii europeni în anii 1930, primind recunoașterea unui juriu de profil la un concurs în Montpelier (Franța).

Astfel propretarii Cramei Harșian s-au decis să cultive pe o parcelă din fostele și faimoasele vii ale sașilor câteva soiuri nobile, unele dintre ele cu butași importanți din Austria (Pinot Gris). 2017 este anul în care la Dumitra s-a produs din nou vin din acest soi, după o întrerupere de decenii. Vinul produs din Pinot Gris are o ­aciditate scăzută și un conținut ridicat de alcool. Culoarea sa este, în general, galben închis, cu nuanțe arămii sau chiar roz. Uneori, capătă un aspect asemănător uleiului. În lume, în prezent, sunt cultivate aproximativ 15.000 de hectare cu acest soi.

• Servirea mesei de prânz

Crama Harșian, din Dumitra – https://www.facebook.com/VinurideDumitra/?locale=ro_RO

Vila Dom, Dumitra – https://villadom.ro/contact.html

• Vizită la Muzeul Memorial Liviu Rebreanu, din Prislop

Printre personalităţile de marcă ale judeţului Bistriţa-Năsăud se numără şi Liviu Rebreanu (1885-1944), ctitorul romanului românesc modern.

După cum se ştie, scriitorul a văzut lumina zilei în localitatea Târlişua, unde n-a petrecut însă decât câteva luni.

Tatăl său, învăţătorul Vasile Rebreanu a fost nevoit să colinde mai multe sate din regiune până şi-a câştigat un post mai stabil, mai întâi în Maieru, şi apoi în Prislop, aşezare situată la aproximativ 3 km depărtare de Năsăud. Astfel, la Maieru şi-a petrecut romancierul copilăria, iar la Prislop o parte din anii tinereţii.

Ca urmare, la marginea dinspre Năsăud a satului Prislop, s-a ridicat o casă identică cu aceea care a aparţinut familiei Rebreanu, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial Liviu Rebreanu. La festivitatea de inaugurare, ce a avut loc la 2 iunie 1957, au fost prezenţi, printre alţii, alături de miile de admiratori ai prozatorului, soţia scriitorului, Fany Rebreanu, surorile acestuia, dar şi fiica, Florica Puia Rebreanu.

Muzeul contribuie la popularizarea vieţii şi operei scriitorului în rândul publicului, al tineretului în special, facilitează înţelegerea creaţiei rebreniene. Aici se păstrează diverse lucruri care fac referire la viaţa şi creaţia literară a lui Liviu Rebreanu.

Sunt expuse obiecte personale şi fotografii înfăţişând pe romancier începând cu adolescenţa şi până în ultimul său an de viaţă (1944).

În cele trei încăperi ale muzeului au intrat, de-a lungul timpului, personalităţi de marcă ale culturii şi literaturii române: George Călinescu, Tudor Vianu, Mircea Zaciu, Vasile Netea, Niculae Gheran (editorul operei Liviu Rebreanu), Grigore Vieru etc.

• Vizită la Muzeul Memorial George Coșbuc

Apreciată ca una din cele mai vechi clădiri din spaţiul Tării Năsăudului, casa natală a poetului George Coşbuc a fost clădită în preajma anului 1840, fiind locuită, rând pe rând, de părinţii poetului împreună cu cei paisprezece copii şi bunicul poetului, preotul Anton Coşbuc.

După moartea preotului Sebastian, tatăl lui Coşbuc(1901) şi a mamei, Maria (1903), casa rămâne, prin înţelegerea fraţilor, celui mai mic dintre ei, Aurel. Acesta o transmite fiului mai mare, Sebastian, de la a cărui văduvă, Maria, o va cumpăra statul român în 1954.

Primele trei încăperi ale casei (tinda, camera de oaspeţi şi chilia) recompun atmosfera copilăriei poetului prin prezenţa obiectelor provenite din inventarul familiei preotului Sebastian Coşbuc. Piese de mobilier, cărţi din biblioteca preotului, tablouri de familie obiecte decorative(ştergare, farfurii), întregesc această atmosferă idilică şi patriarhală.

Expoziţia documentară din camera de zi a familiei reuşeşte să convingă vizitatorul de valoarea naţională şi universală a poetului de la Hordou. Aspecte din istoria muzeului le regăsim în cea de-a cincea încăpere, fosta cămară a familiei unde ne oprim ceva mai insistent asupra momentului 1966, Centenarul naşterii lui George Coşbuc. O parte din biblioteca poetului precum şi câteva obiecte personale sunt adăpostite în fostul birou parohial.

După acest itinerar vizitatorul este invitat să vadă expoziţia de obiecte gospodăreşti şi apoi condus la moara-muzeu, adevărat colţ de rai şi reculegere în mijlocul naturii de unde se văd şi plopii care mai „doinesc eterna jale”…!!!

• Vizită la Casa Costumului Popular – Virginia Linul, din Salva
  https://www.facebook.com/casacostumuluipopularvirginialinul/

Virginia Linul este una dintre cele mai cunoscute creatoare de costume populare din ţară. Ea a reuşit să aducă pe hainele moderne motivele tradiţionale de pe costumele pe care le purtau acum câteva secole strămoşii noştri.

Costumele tradiţionale ale Virginiei Linul au ajuns în mai toate ţările lumii şi în 2011 chiar şi într-o expoziţie a renumitului designer francez Philippe Guilet. Virginia Linul este născută la Salva, județul Bistrița-Năsăud şi este recunoscută pentru numărul mare de meşteşugari, care au transformat localitatea într-o adevărată „fabrică” de produse tradiţionale.

• Cină și cazare

 Vila Dom, Dumitra – https://villadom.ro/contact.html

Pensiunea Coco, Năsăud – https://coco.xtadia.com/

 

Plecare din localitățile situate în ”Podgoria Lechința”

 Plecarea din localitățile situate în Podgoria Lechința se poate face pe cale rutieră înspre Tg. Mureș, Cluj Napoca, Suceava, Miercurea Ciuc; pe cale feroviară din Bistrița, iar le cale aeriană din Tg. Mureș și Cluj Napoca.

–  Pe cale rutieră înnspre: DN15 Targu Mures – Turda; DN15A Reghin – Bistrita; DN16 Reghin – Cluj; DN14 Sighisoara – Medias – Sibiu; DN14A Iernut – Medias (SB);  DN13A Odorheiu Secuiesc (HR) – Sovata – Balauseri; DN13 Brașov – Tg. Mures, DN17 Suceava – Bistrița.

–  Pe cale feroviară: din Gara Reghin și din Gara Bistrița
–  Pe cale aeriană: din Aeroportul Internațional Transilvania, din Tg. Mureș.